In ceea ce ma priveste mereu mi-am dorit sa i-au parte la ceva inovator, sa fiu acea persoana din spatele cortinei, suficient de curajoasa incat sa viseze, puternica incat sa lupte pana pune pe picioare Ideea, dar careia sa-i ia ceva timp pana sa isi stapaneasca emotiile atunci cand se deruleaza Scena.
Acest dorinta s-a implinit in parte, pe cand studiam arhitectura, anul 2 de facultate, in Oradea. Daca pana atunci ii desconsideram pe cei ce studiau publicitate ( consideram ca acest subiect nu necesita aprofundare), astazi cred ca e nevoie de multa imaginatie, multe carti citite si mult drag fata de subiectul despre care scri, fie si ele cateva randuri.
Echipa Juggler.ro, din Oradea, m-a atras in mrejele lor, cu incetinitorul :), mi-au lasat timp sa savurez fiecare ipostaza a muncii lor, sa cunosc in detaliu fiecare parte a proiectelor in derulare si mi-au prezentat un microunivers, ce imi era cu totul strain inainte de 1 octombrie 2009. Nu stiu daca am avut un merit aparte, dar am incercat sa ma bucur de tot ce insemna Juggler.ro !
Am participat la proiectul “Juggling- alternativa pentru ora de sport” unde am facut poze si a ajuns sa fie primul meu subiect pentru un articol pe net. Nu a fost 
nici pe departe cel mai reusit, astazi as spune ca nu a fost reusit deloc, dar mi-a facut cea mai mare placere sa-l compun.
Au urmat multe evenimente dedicate jongleriei, chiar si cele care implicau fire juggling (care ma lasau nauca de uimire, in primele dati), am legat prietenii cu membrii Trupei Raja, am cunoscut jongleri din alte trupe sau pur si simplu oameni pasionati.
Tot ce am cumulat prin jongleriei, 
ar crede unii, s-ar rasfrange in aceeasi arie a jocului, dar eu as zice ca e mult mai mult. Am devenit o persoana mai sociabila, mai deschisa catre tot ce e nou si mai ambitioasa cand vine vorba de munca. Dupa ce am depasit euforia acestui inceput, trecand prin etapele unor debuturi timide de flowerstick, poi sau mingi de jonglat, am ramas fidela jocului de cuvinte. Jucaria te alege pe tine, nu tu ea! Sa nu uiti nici tu asta, cum e bine sa ti cont si de faptul ca jonglerie nu e magie doar cand vine vorba de jocul articulat al instrumentelor tipice de jonglat, ci trece prin suflet si se transpune in cele mai marunte acte, atunci cand, inca mai crezi ca esti copil si ai nevoie de joaca! 🙂
Cat despre jonglerie ca practica, as putea spune ca in Romania mai e mult de munca in ceea ce priveste imaginea si numar de adepti, dar totul trebuie cladit sanatos, pentru a fi savurata pe deplin. ADICA: nu trebuie sa ne lasam purtati de mirosul imbatator al flacarilor suflate in vant, de volutele salbatice ale poiurilor manuite energetic, ci trebuie sa acorzi o mai multa atentie si importanta imaginii de ansamblu: coordonarii individuale si in grup (cand e cazul), trick-uri de finete, ce pot fi executate pe minut ori acelor jongleri ce reusesc sa isi transpuna personalitatea in joaca si spectacol.
Ii incurajez pe toti cei care aleg sa isi urmeze pasiunea, de orice natura e ea, si ii simpatizez si pe cei care aleg sa se relaxeze practicand un sport ca jongleria. Eu voi indrazvi sa incerc hula hooping 🙂 si intre timp sa va tin la curent, pe voi, cu tot ce misca in lumea Juggler si Juggling Culture, iar tentativele de web design si work on web sa imi dea o mana de ajutor in viitoarea cariera.
oanaopreaiulia.wordpress.com 